Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

MECANISMUL

Sfântul Ioan din Kronstadt   pro(a)dus oferit din data de 11 iulie 2012

Un om supărăcios şi fără minte, dorind să facă să funcţioneze un obiect sau un aparat oarecare şi nefiind în stare să-l folosească din nepricepere, văzându-se deci în imposibilitatea de a-l utiliza, aşa cum ar fi dorit, de cele mai multe ori se înfurie, îşi iese din fire, aruncă acel obiect sau îl distruge, ca şi când ar fi o fiinţă vie şi s-ar opune intenţiilor sale. Se întâmplă ca ceva să nu meargă, sau să se înţepenească, sau să se rupă, sau să funcţioneze altfel decât se aştepta, sau să nu i se potrivească locul, şi omului i se pare că totul se ridică împotriva lui şi este gata mai-mai să înceapă să plângă de ciudă. Dar dacă în locul nepriceputului vine un meşter, totul intră în normal. De ce? Fiindcă meşterul se apucă de treabă cu cap, raţional, cu pricepere şi cu suflet. Către ce mă îndreaptă aceste reflecţii, care privesc lucruri atât de obişnuite, modul nostru de a ne purta cu obiectele? Către constatarea că pretutindeni mintea, sau mai exact spus, spiritul raţional al omului, domneşte asupra materiei. Nimic nu se poate face de la sine, fără contribuţia minţii, nici măcar o singură mişcare mecanică corectă. Nici un obiect nu se poate adapta de la sine scopului pentru care a fost creat, deoarece scopul respectiv nu poate fi atins decât urmând anumite reguli, sau prin modalităţi determinate, cunoscute, iar acestea sunt produsul minţii, al inteligenţei. Iată câteva exemple din univers. De unde provine acea ordine extraordinară care domină materia neînsufleţită şi lumea animalelor necuvântătoare? De unde vine acea frumuseţe fără seamăn, acea minunată transformare a materiei amorfe, lipsite de viaţă, în ceva plin de armonie şi de viaţă? De unde vine acea adaptare perfectă a unor elemente lipsite de viaţă la mii şi mii de scopuri, dintre cele mai diverse, într-un mod atât de raţional şi de simplu, ştiut fiind că prin ele însele acele elemente n-ar putea să-şi „propună” un scop şi nici să-l atingă? Cine este nevăzutul stăpân al tuturor acestor forme ale materiei? Ce Minte îşi vădeşte preaminunata-I înţelepciune în materia neînsufleţită şi în mulţimea vieţuitoarelor necuvântătoare? Cine este Artistul şi Sculptorul perpetuu, Cel ce îşi realizează opera în mod nevăzut înaintea ochilor noştri? Tu eşti Unul, Doamne, Făcătorul a toate! Ochii inimii mele Te văd în fiecare linie a spaţiului. Tu le-ai făcut şi le faci pe toate, împreună cu Fiul Tău şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Inima mea Te sărută, oriunde Te-ai afla, şi mă închin Ţie, Te laud, şi Te cânt.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 128-129.