Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

CEASORNICUL

Sfântul Tihon din Zadonsk   pro(a)dus oferit din data de 2 iulie 2013

Vezi că un ceasornic, odată ce a fost întors, merge neîncetat şi fie că noi dormim sau suntem treji, lucrăm ori nu facem nimic, el îşi urmează mersul său necontenit, până când arcul i se destinde de tot şi se opreşte mecanismul. Aşa este şi viaţa noastră: de la naştere şi până la moarte ea întruna se scurge şi se scurtează. Fie că ne odihnim sau trudim, veghem sau dormim, stăm de vorbă cu cineva ori stăm în tăcere, viaţa noastră îşi săvârşeşte cursul ei necontenit, îndreptându-se spre sfârşitul său, şi astăzi este deja mai aproape de isprăvire decât ieri sau alaltăieri, iar în ceasul acesta – mai aproape decât cu o oră în urmă. În acest chip, fără să băgăm noi de seamă, viaţa noastră se scurtează! Aşa trec ceasurile şi clipele! Însă nu putem şti când se va opri mecanismul şi când pendulul îşi va înceta bătăile sale. Pronia Domnului a ascuns de noi acestea ca să fim mereu pregătiţi pentru săvârşire, orişicând ne-ar chema la El Stăpânul şi Dumnezeul nostru. „Fericite sunt slugile acelea pe care stăpânul, venind, le va afla priveghind” (Luca 12, 37). Nefericiţi sunt dar cei pe care-i va găsi cufundaţi în somnul păcatului! Această întâmplare şi cugetarea asupra ei te învaţă, creştine: 1) că vremea vieţii noastre se scurge fără încetare; 2) că ne este cu neputinţă să întoarcem timpul care a trecut; 3) că trecutul şi viitorul nu ne aparţin, ci doar ceea ce avem acum este al nostru; 4) că nu ne este dat să ne cunoaştem sfârşitul; 5) că prin urmare, mereu, în orice ceas, trebuie să fim gata pentru a ieşi din viaţa aceasta, dacă vrem să murim fericiţi. 6) De aici înţelegem că unui creştin i se cuvine să se afle în necontenită pocăinţă şi în nevoinţa cea întru credinţă şi cucernicie. 7) Şi precum vrea să fie găsit la sfârşitul zilelor sale, aşa trebuie să se străduiască a fi în orice vreme a vieţii lui, întrucât nu ştie dimineaţa de va ajunge să mai prindă o seară, iar seara nu cunoaşte de va mai apuca să vadă zorii unei alte zile. Căci vedem uneori că, aceia care de dimineaţă umblau sănătoşi, seara zac fără suflare pe patul morţii, ori cei ce-au adormit la sfârşitul zilei nu se mai trezesc dimineaţa, căci rămân să doarmă până ce va suna trâmbiţa Arhanghelului. Or, cele ce s-au petrecut cu alţii se pot săvârşi şi cu tine şi cu mine, de vreme ce noi toţi nu suntem feriţi de nicio întâmplare cu putinţă.

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 121.