Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

SIMŢUL MIROSULUI

Sfântul Nectarie al Eghinei   pro(a)dus oferit din data de 5 martie 2016

Sufletul, prin simţul olfactiv, înţelege universul invizibil al mirosurilor şi descoperă tezaurul ascuns al miresmelor care se revarsă din abundenţă şi umplu toate spaţiile din univers; organul simţului olfactiv e nasul, iar sediul, nervul olfactiv. Cu ajutorul mirosului sufletul clasifică realităţile materiale care au calitatea de a emana mirosuri plăcute şi neplăcute, le acceptă pe cele frumos-mirositoare, iar pe cele urât-mirositoare le respinge. Mirosul, chiar dacă pare a aduce un serviciu însemnat funcţiei nutritive a omului, nu are doar această menire. Pe temeiul serviciilor aduse sufletului cu scopul îmbogăţirii cu diferite cunoştinţe, se poate considera că simţul olfactiv e un simţ mai degrabă pus în slujba spiritului, menit sporirii cunoştinţelor omului decât un simţ material aflat în slujba trupului. Caracterul spiritual al mirosului este dovedit de două lucruri anume: pe de o parte, de folosirea redusă a acestuia în ceea ce priveşte alimentele, pe de alta, de folosirea pe scară largă în vederea identificării obiectelor frumos-mirositoare, care ne oferă desfătare; prin miros se ajunge la desfătare sau la repulsie. Prin urmare, mirosul se leagă de suflet, pentru că el e cel ce judecă în privinţa calităţii mirosurilor. Prin intermediul mirosului, omul are parte de plăceri care nu au nici o legătură cu trupul; funcţia acestuia de a distinge ceea ce e curat de ceea ce e întinat este o funcţie care se referă la supravieţuire, dar nu într-o mai mică măsură la suflet, pentru că prin intermediul mirosului acesta învaţă diferite lucruri. Rolul mirosului e cel de a informa omul referitor la aspecte exterioare pe care nu le poate percepe în acelaşi fel cu celelalte simţuri.

Sfântul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, Ed. Sophia / Metafraze, Bucureşti, 2015, p. 88-89.