Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

VESTIREA PRIMĂVERII

Sfântul Tihon din Zadonsk   pro(a)dus oferit din data de 14 iulie 2012

Vezi că primăvara ierburile răsar din pământ şi îşi desfac frunzele, florile şi roadele; şi pomii, de asemenea, încep să înverzească, să înflorească şi să rodească, deşi în timpul iernii în ei nu se întrezărea viaţa, păreau a fi neroditori şi aproape că nu se osebea un pom de altul. Primăvara este închipuirea Învierii morţilor. 1) Crede că aşa se vor ridica şi vor ieşi din morminte trupurile noastre cele moarte în care am fost tăinuiţi, întocmai precum vedem acum că răsar ierburile din pământul în care au stat ascunse iarna. 2) Aşa precum în timpul iernii nu putem cunoaşte care sunt florile şi roadele ce se află într-o anume iarbă sau într-un anume pom, asemenea nu putem şti de pe acum ce se ascunde înlăuntrul fiecărui om, în inima şi în sufletul aceluia – binele sau răul, cucernicia ori necinstea – şi adesea luăm binele drept rău şi socotim răul ca fiind un bine; însă la Înviere toate limpede ni se vor adeveri. 3) Aşa precum în timpul primăverii frunzele şi florile ierbii şi ale copacilor, ieşind dinlăuntrul lor, se arată la lumină şi, îmbrăcându-se parcă în acel frunziş şi cu florile acelea, iarba şi pomii le înfăţişează astfel privitorilor un chip minunat şi o privelişte preafrumoasă, asemenea şi la Înviere se va arăta în trupul Sfinţilor acea frumuseţe care stă tăinuită acum în sufletele lor şi trupurile lor cele întoarse la viaţă se vor îmbrăca în acea strălucire ca într-un veşmânt preaminunat. După cuvintele Apostolului, ele vor fi asemenea cu preaslăvitul trup al Mântuitorului nostru, „Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă” (Filipeni 3, 21). Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune, mirându-se parcă: „Acel trup se face asemenea cu al Celui Care stă de-a dreapta Tatălui, al Celui Căruia I se închină Îngerii, al Celui înaintea Căruia stau Puterile cele netrupeşti, al Celui Care este mai presus de orice Începătorie, Stăpânire şi Putere” (Omilia 13 la Filipeni). 4) Aşa cum primăvara iarba şi pomii care s-au uscat arată întocmai ca în timpul iernii, adică sunt neplăcuţi şi urâţi la vedere şi pentru nimic altceva nu sunt de folos decât pentru a fi puşi pe foc, întocmai şi trupurile oamenilor păcătoşi vor fi despuiate şi hidoase, după cum sunt şi în vremea de acum, sau poate că se va arăta în ele o şi mai mare urâciune, căci păcatul şi întunericul ce sunt ascunse acum în inimile şi în sufletele lor se vor vădi atunci dintru înfăţişarea lor, fiind spre mărturie că aceştia nu şi-au petrecut viaţa pe pământ întru Hristos, ci în pofte şi în desfrânări. 5) Iar din acestea învăţăm că orice om are înlăuntrul său frumuseţe sau urâciune, cuvioşie ori necinste; or, ceea ce nu au înlăuntrul lor, aceea cu adevărat le lipseşte. Credinţa, dragostea, răbdarea, smerenia şi toate celelalte trebuie să fie înlăuntru, iar dacă acestea nu se află acolo, în inimă, atunci ele nu sunt altceva decât o făţărnicie ce se arată pe dinafară ca şi cum ar fi ceva, însă de fapt nimic nu este. 6) Nu se cuvine a osândi şi a judeca pe nimeni, după cum şi a lăuda pe cineva nu are nici un rost, căci adesea nebuneşte îl numim rău pe cel care de fapt e bun înlăuntrul său şi zicem că este blând cel care-i plin de răutate pe dinăuntru şi în acest fel devenim judecători nedrepţi. De la acestea ne opreşte Apostolul când zice: „Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare-şi va avea de la Dumnezeu lauda” (1 Corinteni 4, 5). 7) Să căutăm prin credinţă binele şi împodobirea sufletului şi să I le cerem pe acestea lui Hristos, întrucât El este singurul Care poate să ne cureţe sufletul de întinăciuni şi să ni-l împodobească; şi nu cumva să alergăm după strălucirea lumii, căci frumuseţea sufletului este veşnică, întocmai ca şi duhul însuşi, pe când cea trupească nu-i decât vremelnică.

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 211.