LEGĂMÂNTUL PRIETENIEI

Vezi că atunci când un tânăr şi o fecioară întemeiază o căsnicie sau doi oameni leagă o prietenie, aceştia aşază între ei un jurământ, făgăduind să păstreze credincioşia unul faţă de celălalt până la moarte. Cu acest prilej adu-ţi aminte de legământul care s-a pus între tine şi Dumnezeu prin Sfântul Botez. Atunci Domnul cel Milostiv te-a primit întru cea mai înaltă dintre milele Sale prin credinţa în Hristos şi tu ai făgăduit să-I slujeşti Lui cu credinţă şi dreptate până la capătul zilelor tale. Pornind de la această întâmplare, poţi: 1) Să cugeţi şi să te minunezi de negrăita bunătate a lui Dumnezeu, Care pe omul cel lepădat, călcător de lege şi vrăjmaş al Său îl primeşte întru o asemenea milă, încât îl face fiu al Său întru Domnul nostru Iisus Hristos şi tot întru El îl va întări ca moştenitor al veşnicei Împărăţii, dacă îşi va păzi credinţa sa până în sfârşit, după cum grăieşte Apostolul: „Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 26-27). 2) Să te cercetezi, căutând să vezi dacă slujeşti cu credincioşie Dumnezeului tău, Care te-a primit întru mila Sa. El credincios este şi pururea aşa rămâne: „Credincios este Domnul întru toate cuvintele Sale şi sfânt întru toate lucrurile Sale” (Psalmul 144, 13). El a făgăduit să-i ţină pe cei drepţi ai Lui în dragoste şi în milostivire, şi îi ţine; a zis că le va da Împărăţia Cerurilor, şi le-o dăruieşte. Ai păzit ori mai păzeşti tu oare credincioşia ta faţă de El? Oare nu L-ai părăsit, cu toate că mărturiseşti numele Lui? Oare nu ţi-ai întors inima ta de la El, lipindu-te de iubirea lumii acesteia? Oare n-ai îndrăgit bogăţia, aurul, argintul, cinstirea, slava şi plăcerile lumii, în loc de a-L iubi pe Domnul tău? Oare faci ascultarea pe care El o cere de la tine? „Te-ai îndreptat” tu oare prin Sfântul Botez „întru numele Domnului Iisus Hristos şi întru Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6, 11) şi oare adevereşti roadele acelei îndreptări? Oare săvârşeşti dreptatea? Oare te păzeşti de toată spurcăciunea trupului şi-a duhului, de vreme ce ai fost sfinţit în acel mare Nume şi în Duh? De vei zări în tine necredincioşia faţă de Dumnezeu, până când nu s-a sfârşit încă vremea, întoarce-te la El cu toată inima prin pocăinţă, tânguire şi credinţă, căci Domnul îi primeşte pe cei ce se întorc, pentru ca nu cumva să te îndepărtezi de El în veci spre marea ta nenorocire. Iar de te vei îndrepta spre Dumnezeu cu o neprefăcută părere de rău şi cu credinţă, şi El Se va întoarce către tine cu mila Lui, după cum ne spune prin Prorocul Său: „Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Puterilor, şi Eu mă voi întoarce spre voi” (Zaharia 1, 3). Căci însuşi Sângele cel de viaţă făcător al lui Hristos, ce s-a vărsat pentru cei întinaţi, strigă către Dumnezeu pentru păcătosul care cu toată inima se depărtează de păcate şi se întoarce la Domnul; iar celor nepocăiţi, acel Sânge nu le va aduce nici o îndreptăţire, ci le va fi spre o mai aspră osândire, de vreme ce au nesocotit un har atât de mare şi de înalt.