Iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. (Psalm 50, 6)

Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?
(Isaia 63, 2)

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! (Luca 12, 49)

Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus.
(Luca 1, 78)

Dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă,
oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6, 30)

Cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
(Psalm 102, 11)

Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. (Marcu 13, 26)

Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut;
şi marea nu mai este. (Apocalipsa 21, 1)

Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ.
(Facere 9, 13)