Fabrica de gânduri bune îşi propune să împletească cuvântul cu înrâurire sfinţitoare dimpreună cu imaginea fotografică, năzuinţa fiind ca şi pe această cale să se înmulţească limpezirea minţii şi a ochiului, precum şi căutarea rugăciunii.
Bogăţia de înţelesuri şi claritatea cu care sunt înfăţişate în scrierile Sfinţilor firea înconjurătoare şi împrejurările cotidiene cuprind un adevărat tezaur de cugetare şi simţire duhovnicească. Domnul a dat fiinţă lumii întregi şi a înveşmântat-o cu dragostea Sa atotsmerită, dar şi atotbiruitoare. Apropierea de aceste cuvinte veşnice din zidiri nu se poate săvârşi decât prin strădania împlinirii poruncilor evanghelice, deoarece întru ele este ascunsă plinătatea vieţuirii Mântuitorului Hristos. Prin truda şi sârguinţa de a ţine poruncile lui Dumnezeu, omului i se răspunde dăruindu-i-se din viaţa Dumnezeului-Om şi astfel se săvârşeşte o taină de necuprins cu mintea, iar făptura omenească dobândeşte singurul lucru după care însetează până în străfundurile fiinţei – înfierea dumnezeiască. Tocmai din această pricină, sensibilitatea Sfinţilor nu este supusă stricăciunii, ci este una lucrătoare întru Adevăr, fiind însăşi delicateţea prin care Duhul Sfânt suspină pentru toată făptura. Aşa se face că graiurile lor sunt adevărate călăuze atât în lumea frumuseţilor zidite de Dumnezeu, cât şi în împrejurările vieţii de zi cu zi.
Cuprinzând în câteva cuvinte învăţătura Bisericii Ortodoxe despre contemplarea celor văzute, Părintele Ilie Cleopa grăieşte pe înţelesul tuturor: „Întrucât mintea cea cuvântătoare este slabă şi nedesăvârşită, are trebuinţă de cuvintele cele duhovniceşti din zidire ca, printr-însele împuternicindu-se şi făcându-se desăvârşită, să se suie la unirea cea mai presus de cuvânt a Cuvântului celui ziditor. Mintea noastră s-a făcut de Ziditorul cuvântătoare, spre a fi îndemânatică să se unească cu Cuvântul cel mai înainte de veci, prin privirea şi înţelegerea cuvintelor celor duhovniceşti din zidire, ca astfel, prin înţelegerea nemărginitelor minuni ce se află în zidire, să se tragă spre dragostea şi unirea cea duhovnicească cu Ziditorul ei” (Arhimandrit Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1996, p. 11).
Unul dintre cei mai mari vrăjmaşi ai vieţii lăuntrice este împrăştierea minţii. Lipsit de rugăciune, de grăirea cu Dumnezeu, sufletul omenesc bântuie întru „înţelesurile cele slabe ale lumii” (Galateni 4, 3), pribegind flămând şi însetat de a auzi cuvintele Domnului, după cum grăieşte Prorocul (Amos 8, 11). Or, aceste cuvinte ne sunt foarte la îndemână, dar sunt acoperite cu dumnezeiasca smerenie şi întru împărtăşirea lor se poate intra numai prin pocăinţă. Cuvintele din făpturi sunt cuvinte dumnezeieşti, asemeni cuvintelor Evangheliei şi dimpreună propovăduitoare ale Împărăţiei Cerurilor. Poarta prin care ne împărtăşim din puterea acestor cuvinte este cea pe care ne-a arătat-o Semănătorul lor: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15).
Unul din mijloacele moderne ce poate fi un sprijin real în lupta cu împrăştierea minţii este fotografia – cuvânt care, etimologic, înseamnă „scriere cu lumină”. Fotografia are puterea de a surprinde vizual un cadru ori un moment de viaţă, oferind apoi posibilitatea unei noi raportări la pragul imagistic pe care îl reprezintă. Dealtfel, tot ceea ce percepem devine un prag pe care îl trecem fie cu simţirea robită trupului, fie cu simţirea omului nou care se face părtaş Sfintelor Taine ale lui Hristos. În fapt, aici este o bătălie pe viaţă şi pe moarte. În acest război, omul este înfrânt dacă pierde caracterul sacru, iniţiatic al impresiilor ce le primeşte înlăuntrul fiinţei sale, pentru că însuşi duhul omului este cel care altoieşte percepţiile fie în pomul vieţii – prin credinţa în Hristos-Dumnezeu şi prin cuvântul Scripturii –, fie în pomul cunoştinţei binelui şi răului. Privitor la aceasta, Sfântul Tihon mărturiseşte: „Pentru a întoarce mintea de la lucrurile văzute către cele nevăzute şi a primi astfel un folos duhovnicesc, se cere o cugetare cârmuită şi întărită de credinţa a cărei temelie este Cuvântul lui Dumnezeu şi fără de care se poate greşi cu uşurinţă” (Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 223).
Proiectul Fabricii de gânduri bune şi-a dobândit contur prin catehezele pentru tineri şi cuvintele de învăţătură ale Părintelui Ciprian Negreanu, dintru a căror prospeţime cuvântul Evangheliei îşi adevereşte încă o dată puterea sa cea vie şi lucrătoare. Aducem mulţumirile noastre Părintelui Ciprian Negreanu şi doamnei preotese Corina pentru susţinerea statornică, lui Radu Păcurar pentru ajutorul informatic dat în faza incipientă a proiectului, precum şi membrilor comunităţii Bisericii Misionare a Studenţilor din Cluj-Napoca care ne-au pus la dispoziţie fotografiile lor pentru realizarea pro(a)duselor. Materialul fotografic întrebuinţat în site aparţine exclusiv membrilor acestei comunităţi bisericeşti sau celor implicaţi în alcătuirea cărţilor publicate pentru susţinerea Fabricii de gânduri bune (vezi aceste cărţi).
O mulţumire specială îi aducem lui Ciprian Voicu, prin a cărui strădanie s-au întocmit atât eşafodajul cât şi realizarea informatică propriu-zisă a acestui site.
Ţelul acestui proiect e acela de a aduna un tezaur vizual care să ilustreze, să ne apropie şi să ne ajute să adâncim noima cuvintelor cu putere sfinţitoare, căci năzuinţa celor care le-au rostit a fost de a intra în ceata celor limpezi cu inima şi senini cu mintea. Despre unii ca aceştia Sfântul Isaac Sirul spune: „Cel curat cu sufletul are înlăuntrul său ţara cea cunoscută cu mintea şi Soarele ce străluceşte în el este lumina Sfintei Treimi. Aerul pe care-l respiră locuitorii acestei ţări este Duhul Cel Mângâietor şi Preasfânt. Iar împreună-şezătorii lor sunt firile sfinte şi netrupeşti. Şi viaţa şi bucuria şi veselia lor este Hristos, lumină din lumina Tatălui” (Sfântul Isaac Sirul, Filocalia românească, vol. 10, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981, p. 223).
Fie ca, pentru rugăciunile şi mijlocirile tuturor Sfinţilor, să ne învrednicim şi noi prin pocăinţă a vedea cu inimă curată raza strălucirii celei de Sus, tăinuită de Cuvântul Tatălui în cuvintele dumnezeieşti din făpturi.
