ARBORELE NEAMULUI OMENESC

Neamul omenesc este măreţul arbore sădit de Dumnezeu şi crescut pe pământ, ale cărui ramuri îl acoperă pe tot întinsul lui. Dumnezeu, cu neasemuita Sa înţelepciune şi bunătate, a altoit pe bătrâna, uscata tulpină a lui Adam cel căzut o tulpină tânără, viguroasă – pe Iisus Hristos Domnul, din care îşi trag începutul creştinii, ca ramură a aceluiaşi arbore. În arbori aflăm viaţă pământească, vegetală. În neamul creştinesc – viaţa lui Hristos, cerească, duhovnicească. Calităţile şi potenţialul spiritual al adevăraţilor creştini trebuie considerate ca fiind ale lui Hristos Însuşi. Gândul lui Hristos îl avem (cf. 1 Corinteni 2, 11), spune Apostolul despre adevăraţii creştini. În acelaşi sens trebuie privite şi virtuţile, ca roade ale harului lui Hristos. Creştinii care nu vieţuiesc creştineşte sunt ramuri uscate pe tulpina care vine de la Hristos. Şi „orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine El (Tatăl) o taie şi o aruncă în foc” (cf. Ioan 15, 2 şi 6). Păgânii sunt o ramură nerenăscută (prin Botez), neînsufleţită, rămasă pe tulpina uscată a lui Adam. Prin credinţă, vor deveni şi ei un altoi pe o ramură vie sănătoasă, pe trupul Bisericii, al lui Hristos. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +