COPACUL ÎNCOVOIAT

Vezi că un copac încovoiat nu foloseşte la nimic. Aşa este şi omul cel hain, a cărui inimă este nedreaptă. Acesta nu e bun de nimic, întocmai ca şi copacul cel sucit. Dacă este slugă, lucrează cu lenevie şi cu viclenie, fiind necredincios şi prefăcut. De este pedepsit, cârteşte şi se răzvrăteşte. Iar de este miluit, nesocoteşte mila. La bucurie se face samavolnic şi se îndârjeşte, iar la nenorocire se mânie şi huleşte. Într-un cuvânt, nici prin milostivire nu se pleacă, nici prin pedepsire nu se îndreaptă, asemenea unui copac încovoiat, care nu se va face drept nici de la căldură, nici de la ger. Iar pricina dintru care se întâmplă astfel este inima nedreaptă, care pe toate le înrâureşte. La fel şi un om slobod, dacă este rău, îşi vădeşte răutatea, căci unelteşte doar cele pe care le vede ca fiindu-i lui prielnice, chiar dacă Domnul se scârbeşte de acelea, iar pentru el şi pentru ceilalţi sunt păgubitoare. De i se va da acestuia un loc de cinste sau o dregătorie, va căuta numai folosul său, nu şi pe cel al supuşilor lui. Din pricina cinstirii se îndârjeşte, iar fiind lipsit de ea, se răzvrăteşte, cârteşte şi huleşte; nimic nu-l poate îmbuna, întrucât inima lui este sucită şi desfrânată. Ori, dimpotrivă, aşa precum un copac drept e trebuincios pentru orice lucru, la fel este şi omul bun, care are o inimă dreaptă. Iar inima dreaptă este cea care ascultă de Domnul şi Făcătorul ei şi urmează voia Lui cea sfântă. Dumnezeu le face pe toate spre folosul nostru. Asemenea şi inima cea bună se străduieşte să facă totul spre slava lui Dumnezeu şi spre folosinţa fraţilor ei. Ce vrea Domnul, aceea voieşte şi ea. Dumnezeu le doreşte şi le face tuturor doar binele, fără nici o dobândă pentru Sine. Asemenea şi ea năzuieşte şi se străduieşte să săvârşească cele bune pentru toţi, fără a-şi căuta sieşi folosul. Căci zice Apostolul că „dragostea nu caută ale sale” (1 Corinteni 13, 5). Acolo unde se găseşte dragostea cea adevărată, se află şi inima cea dreaptă. Necătând la cinstirea ce i se aduce sau la dregătoria care i se dă, o inimă ca aceasta mereu şi pretutindeni va face faptele dreptăţii şi va fi vrednică de orice lucrare ori dregătorie.