DORUL DE PATRIE

Când te găseşti într-o ţară străină sau te afli într-o călătorie, gândul ţi se abate mereu spre patria şi casa ta şi într-acolo te atrage. Învaţă din această întâmplare că asemenea şi noi, cei ce pribegim în lume ca într-o ţară străină, trebuie să ne întoarcem cugetul spre Patria cerească, unde este Tatăl nostru, Căruia astfel ne rugăm: „Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri”, unde se găseşte casa noastră şi pacea noastră cea fără de primejdie, „unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător” (Evrei 6, 20), unde este moştenirea noastră, pe care ne-a gătit-o Preabunul şi Milostivul nostru Mijlocitor – Hristos, unde este pregătită Cina cea mare şi Nunta Mielului, unde nenumăratele mulţimi ale Puterilor celor netrupeşti stau înaintea scaunului de domnie al Măririi, unde stau cetele Sfinţilor celor ce-au vieţuit de la începutul lumii şi care, după pribegia lor pământească, după osteneli, nevoinţe şi suferinţe, s-au odihnit întru Împărăţia Cerurilor. Acolo ei sunt încununaţi şi ne aşteaptă cu dorire mare până când vom intra şi noi întru acea odihnă. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +