FERICITA ALERGARE

Când pentru întâia oară în copilărie întru cunoştinţa cugetului Te-am chemat, plinit-ai rugăciunea mea, şi sufletul mi-a fost înseninat de-o pace plină de cucernicie. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei ce-aleargă către Tine. Am început iară şi iară să Te chem; şi-acum spre Tine îmi îndrept strigarea:

Slavă Ţie, Celui Ce îmi împlineşti spre bine năzuinţele;

Slavă Ţie, Celui Ce veghezi asupră-mi zi şi noapte.

Slavă Ţie, Celui Ce vindeci durerile şi mâhnirile pricinuite de pierderi, prin tămăduitoarea trecere a timpului;

Slavă Ţie, cu Tine nici o pierdere nu e lipsită de nădejdea-ntru redobândire, Tu tuturor le dăruieşti viaţă-n veşnicie.

Slavă Ţie, Tu ai înzestrat cu nemurire tot ce-i înălţător şi plin de bunătate, Tu ne-ai făgăduit mult aşteptata întâlnire cu cei ce au murit.

Slavă Ţie, Dumnezeule, întru vecie! + + + + + + +