Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

FIERUL ÎNCINS

Sfântul Tihon din Zadonsk   pro(a)dus oferit din data de 30 iulie 2013

Vezi că fierul în foc se înmoaie şi cu cât se încinge mai mult, cu atât mai moale se face. Întocmai se face şi cu omul: din fire, orice om este aspru ca fierul – răutatea păcatului i-a învârtoşat inima şi i-a făcut-o tare ca oţelul. Iată de ce o inimă neînnoită prin harul Sfântului Duh este numită „de piatră” în Sfânta Scriptură. „Inima lor de piatră le-o voi smulge din trup şi le voi da o inimă de carne”, zice Domnul (Iezechiil 11, 19). De aceea tot omul este din fire foarte neascultător şi nesupus lui Dumnezeu; nimic nu vor putea cuvintele, îngrozirile şi povăţuirile, dacă nu-l va mişca [spre nevoinţă] harul Domnului, căci este ca fierul cel rece, care neclintit şi neschimbat rămâne chiar de este lovit cu ciocanul. Însă când focul harului lui Dumnezeu se va atinge de inimă şi o va încălzi, ea va începe să se înmoaie şi, pe măsură ce va fi arsă tot mai mult de această flacără cerească, se va face mai moale, mai roşie, mai curată. Atunci acel om se depărtează de lume şi de toate cele frumoase, plăcute, vesele şi îndulcitoare care sunt în ea şi le socoteşte ca pe un nimic pe cele pe care le avea cândva drept mari şi nepreţuite şi năzuieşte cu toată inima sa doar spre cele cereşti şi veşnice, arătându-se bucuros de a face ascultare întru toate câte va binevoi Dumnezeu. O, de cât de multe ispite avem nevoie pentru a ajunge la această fericită stare a inimii! Căci ispita: 1) Vădeşte starea cea sărăcăcioasă şi jalnică a inimii noastre; ne arată ce se găseşte înlăuntrul ei, spre ce este aplecată şi cât de mari sunt răutatea şi asprimea care s-au tăinuit într-însa, astfel făcându-ne să cunoaştem toată sărăcia, păcătoşenia şi nimicnicia noastră duhovnicească. 2) Ne înduplecă să căutăm o cale de a ne izbăvi de starea aceasta. Însă nu ni se arată nici un alt mijloc decât numai harul Domnului, care se dobândeşte prin credinţă şi prin rugăciune sârguincioasă. Oare cum altfel am putea să ne izbăvim de firea noastră cea rea decât prin puterea lui Dumnezeu, care poate să ne preschimbe firea înrăită şi să ne-o îmblânzească, întocmai precum focul înmoaie fierul, căci pentru ea toate sunt cu putinţă? 3) Ne încredinţează că trebuie să lepădăm lumea şi să-L căutăm numai pe Dumnezeu, căci El este singurul Care are fericirea cea adevărată şi nestrămutată. Şi tocmai din această pricină se abat asupra creştinilor atâtea necazuri şi nenorociri în lumea asta! Căci prin acestea ei se înmoaie ca fierul în foc şi se cearcă precum aurul şi argintul în topitoare, făcându-se bineplăcuţi lui Dumnezeu. Să nu fugi, iubite creştine, de ispita şi de crucea pe care ţi le trimite Domnul. Dacă le vei îndura şi le vei purta neîmpotrivitor şi cu mărinimie, atunci ele îţi vor aduce marea milă a lui Dumnezeu. Dureros este pentru noi a răbda trupul nostru, însă aşa se vindecă şi primeşte însănătoşirea omul cel lăuntric. Trebuie negreşit „să ne dezbrăcăm de omul cel vechi”, adică de deprinderea cea rea a firii, dacă voim „să ne îmbrăcăm în omul cel nou”, ceea ce ne este neîndoielnic de trebuinţă pentru a ne mântui.

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 199.