FOCUL PĂCATULUI

Păcatul prin sine însuşi este foc. De aceea şi spunem: careva s-a aprins de mânie, sau de dragoste trupească, sau de invidie. Prin însăşi natura sa păcatul implică sugestia de foc. Cum vor simţi păcătoşii focul pedepsitor atunci când Dumnezeu îi va părăsi cu totul fiindcă n-au făcut dovadă de căinţă? Cum va fi acest foc exterior în raport cu persoana păcătoşilor? Fiindcă, neîndoielnic, el va exista. Şi iezer de foc, şi cuptor aprins, şi gheenă, şi desiş de foc. Toate acestea sunt sigure, reale. Noi însă rămânem nesimţitori, nu ne înspăimântăm, nu ne cutremurăm, ne irosim viaţa în desfătări, ne-am răcit faţă de Biserică, de îndatoririle creştineşti, nu le mai ţinem, am încremenit în păcate. Vai nouă! + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +