ÎNDEMNUL PRIMĂVERII

Văzând frumuseţea naturii în timpul primăverii, văzând bucuria şi mulţumirea tuturor făpturilor şi auzind corul cel minunat al înaripatelor care fac să tremure văzduhul şi să răsune dumbrăvile şi câmpiile de cântare, cine nu va fi gata să repete din tot sufletul şi din toată inima ceea ce a grăit Făcătorul, îndată după ce a zidit lumea: „iată toate sunt bune foarte!” (Facere 1, 31). Fiecare din noi – şi poate nu o singură dată – şi-a arătat dorinţa ca primăvara să fie cât mai lungă. Dar cu toate acestea ea este foarte scurtă, mai scurtă decât toate anotimpurile anului, ca şi cum ar vrea să ne arate prin aceasta că şi petrecerea noastră în Rai, la început, a fost pentru puţină vreme.

Pentru ce atotputernicia dumnezeiască ne înfăţişează în fiecare an, în timpul primăverii, o astfel de icoană a facerii lumii şi a stării noastre celei dintâi? Au nu pentru ca văzând lucrările atotputerniciei lui Dumnezeu să ne învăţăm a fi plini de recunoştinţă către Acela „Care atunci când trimite duhul Său toate se întăresc şi se umplu de bunătăţi, iar când Îşi întoarce faţa Sa, toate se veştejesc şi sunt gata a se preface în ţărână”? (v. Psalm 103, 28-31) Schimbându-se în vremea primăverii întreaga înfăţişare a pământului, putem spune că toată lumea ce ne înconjoară îmbrăcându-se în câteva zile cu frumuseţe şi podoabă, înţelepciunea dumnezeiască pare a ne zice fiecăruia dintre noi: Uitaţi-vă ce pot Eu să fac pentru voi, dacă veţi fi vrednici de aceasta! Luaţi aminte de ce v-aţi lipsit voi prin păcat şi ce puteţi dobândi dacă veţi căuta să vă lepădaţi de el şi de stăpânirea lui cea pierzătoare! + + + + + + + + + + + + + + + + + + +