MĂREŢIA LUI DUMNEZEU

Cât de mare şi cât de apropiat Te arăţi într-a furtunii puternică mişcare, cât de mult se vădeşte a mâinii Tale tărie în şerpuirile fulgerelor orbitoare; minunată este a Ta măreţie. Glasul Domnului peste câmpii şi în freamătul pădurilor, glasul Domnului în naşterea ploilor şi a tunetelor, glasul Domnului peste ape multe. Laudă Ţie răsună în vuirea munţilor celor ce suflă cu foc. Tu ca pe o haină pământul îl scuturi. Tu până la cer înalţi ale mării talazuri. Laudă Ţie, Celui Care smereşti omeneasca trufie, scoţând din adâncuri a pocăinţei strigare: Aliluia! + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +