PATRIA NEPIERITOARE

Doamne, atât de bine este a fi oaspete al Tău: vântul e plin de înmiresmare, munţii tind către ceruri, apele, asemenea unor oglinzi nemărginite, răsfrâng aurul razelor şi uşurimea norilor. Tainic şopteşte întreaga fire şi toată e plină de mângâiere; şi păsările, şi jivinele poartă în sine pecetluirea dragostei Tale. Blagoslovit e pământul-maică cu frumuseţea lui trecătoare, cel ce deşteaptă în noi năzuirea patriei celei nepieritoare, unde, întru acea frumuseţe la care stricăciune nu se mai suie, răsună în veci: Aliluia! + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +