Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

OGLINDA PRĂFUITĂ

Sfântul Tihon din Zadonsk   pro(a)dus oferit din data de 2 iulie 2013

Vezi că oglinda prăfuită sau afumată nu-ţi arată nimic, oricât ai privi într-însa; însă de vrei să-ţi vezi chipul şi murdăriile de pe el, atunci trebuie să o ştergi. Asemenea este şi conştiinţa omenească: dacă e pângărită cu multe năravuri păcătoase şi cu o viaţă nelegiuită, omul nu zăreşte în ea patimile ce s-au lipit de sufletul lui şi umblă aşa, pângărit din cap până-n picioare, ca un arap, şi cade dintr-un păcat în altul fără teamă. Pustiitoare şi jalnică este această stare! Un asemenea om nu-şi vede spurcăciunea şi mârşăvia, însă o va vedea atunci când se vor deschide cărţile spre ruşinare înaintea întregii lumi, a Îngerilor şi a oamenilor, şi i se vor pune dinainte păcatele lui, după cum grăieşte Dumnezeu: „Mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale” (Psalmul 49, 22). Atunci el se va vedea pe sine ca un arap negru şi ca o dihanie înfiorătoare, căci mârşăvia sufletului, ce se ascunde acum înlăuntru, se va da atunci pe faţă. La fel se va vădi şi frumuseţea sufletelor celor drepte şi ele „vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43). Atunci sărmanul păcătos va începe să se scârbească de sine însuşi, să se urască pe sine, să fugă de sine şi va dori să se prefacă în nimic, dar nu va putea, căci în veci nesfârşită va sta asupra lui această sluţenie, spre a-l vădi că şi-a petrecut viaţa pe pământ într-o asemenea mârşăvie. O, de-ar vedea omul urâciunea aceasta, zărind-o de pe acum, neîncetat ar plânge şi ar căuta să se izbăvească de ea prin harul lui Hristos; însă, spre nenorocirea sa, orb fiind, nu o vede. Dar când oglinda este curată, atunci le arată desluşit pe toate care se găsesc înaintea ei; vedem în ea atât murdăriile cele mari de pe chipul nostru, cât şi pe cele mărunte. Asemenea este şi conştiinţa cea curată: zăreşte până şi cele mai „mici” patimi şi omul le spală pe acelea prin pocăinţă, prin lacrimi şi prin credinţă. Această cugetare te învaţă să-ţi vii întru simţire, să te adânceşti în Legea Domnului, care arată şi dă în vileag păcatele noastre şi să te pocăieşti şi să-ţi curăţeşti conştiinţa printr-o stăruitoare cercetare de sine, prin pocăinţă şi prin credinţă şi în acest chip să începi o viaţă nouă, aşa încât la Înfricoşata Judecată să nu fie vădite spre aflarea lumii întregi acele păcate ale tale pe care acum, rămânând singur cu tine însuţi, nu vrei să le cercetezi, să le cunoşti şi astfel să le curăţeşti.

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 100.