OMUL ÎN FAŢA MORŢII

Omul, moartea şi nimicirea sunt noţiuni contrare şi ireconciliabile. Căci cum ar fi posibil ca cel care şi-a cheltuit viaţa cu perspectiva nemuririi să moară pierzându-se definitiv? Cum să nu trăiască decât foarte puţin acela ale cărui fapte sunt vrednice de nemurire şi care şi-a imortalizat numele? Cum poate muri cel care a creat ideea de nemurire? Nu! Un glas tainic din cer care vorbeşte în inimile oamenilor le dă garanţia nemuririi, a nemuririi în vederea căreia ei lucrează. Prin întreaga sa vieţuire, omul caută viaţa veşnică; viaţa aceasta vremelnică e un popas de scurtă durată în raport cu viaţa duhovnicească a omului şi cu pretenţiile spiritului său.