PAJIŞTEA NĂDEJDII

Bunule Iubitor de oameni! Dacă peste iarbă, peste flori, peste toată verdeaţa se revarsă harul Tău cu îmbelşugare când vine vremea, cu atât mai mult îi vei dărui robului Tău ceea ce cere în rugăciune.

Căci, iată, văzduhul se limpezeşte şi păsările cu felurimi de glasuri cântă slava marii Tale înţelepciuni; iată, întreg pământul se înveşmântează în haină de flori pestriţe, ţesută fără mâini omeneşti, se veseleşte şi prăznuieşte.

Stropeşte şi inima mea cu roua harului Tău, Bunule Iubitor de oameni! Pământul semănat nu poate să odrăslească dacă nu cade belşug de ploaie: fără harul Tău, nici inima mea nu poate să odrăslească cele bineplăcute Ţie şi să aducă roada dreptăţii. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +