PÂNZA DE PĂIANJEN

Omule, care nu visezi decât această viaţă trecătoare şi nu te gândeşti la viaţa veşnică şi cerească, cugetă! Ce este această viaţă trecătoare? Trebuie mereu să o alimentezi cu combustibil (cu hrană), pentru ca flacăra vieţii să continue să ardă, să nu scadă, pentru ca locuinţa noastră (trupul) să rămână caldă, iar viaţa mereu incertă a trupului nostru să-şi refacă forţele, hrănindu-se cu substanţa altor fiinţe vii, pe care le sacrificăm pentru a întreţine viaţa noastră. Într-adevăr, omule, ce derizorie pânză de păianjen este viaţa ta! Îţi trebuie, de două ori pe zi, să-ţi hrăneşti trupul tău (adică eşti obligat, de două ori pe zi, să mănânci şi să bei), iar noaptea trebuie să-ţi zăvorăşti sufletul în trup, închizând simţurile trupului, cum închizi obloanele unei case, pentru ca sufletul să nu se răspândească în afară, ci să rămână înăuntru, dând căldură şi viaţă. Ce pânză de păianjen este viaţa noastră şi ce uşor este să o deşiri! Fii smerit şi plin de veneraţie faţă de viaţa veşnică! + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +