PERDEAUA ŞI CUVERTURA

Ceea ce este acoperit de perdea sau de cuvertură nu se poate vedea. Astfel, nu vedem soarele acoperit de nori; nu vedem faţa acoperită de batic sau de haine; nu vedem lucrurile care sunt dincolo de perdea, şi celelalte. Tot aşa, înaintea privirii oricărui păcătos nepocăit, a oricărui desfrânat sau preacurvar, a oricărui răpitor, hoţ sau judecător nedrept, a oricărui mincinos sau înşelător, într-un cuvânt înaintea privirii oricărui om necugetat atârnă un anume văl, care îi acoperă ochii duhovniceşti şi nu-l lasă să vadă de ce bunătăţi se lipseşte, cum merge la pieire amarnică. Merge spre groapă şi nu o vede, şi cade în ea, dacă nu priveşte în jur. Satana, vrăjmaşul neamului omenesc urzeşte acest văl sau cuvertură acelor oameni care trăiesc în nepăsare, care nu ascultă de Dumnezeu Cuvântul, Călăuzitorul paşilor noştri, care părăsesc rugăciunea, fără de care orice om este surd; satana urzeşte aceasta ca oamenii să nu-şi observe propria pieire. Dacă omul se întoarce cu pocăinţă adevărată către Dumnezeu, această perdea sau cuvertură se ridică. Atunci el îşi va vedea nenorocirea şi pieirea. Atunci îşi va veni în sine, va înţelege unde a fost, cum s-a rătăcit. Atunci va începe să suspine, să plângă şi să se tânguiască. Atunci şi numai atunci, ca sculat din somn, va începe să meargă precum mergea mai înainte. „Pentru aceasta zice: «Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos»” (Efeseni 5, 14).