SIMŢUL VĂZULUI

Vederea este simţul cel mai nobil şi desăvârşit dintre toate cele cinci simţuri exterioare; aceasta nu contribuie doar la conservarea vieţii trupeşti, ci slujeşte omului cu precădere în privinţa nevoilor sale spirituale. Diferenţa existentă între foloasele aduse sufletului şi cele aduse trupului este atât de mare pe cât de mare e diferenţa între nevoile duhului şi cele ale cărnii, precum şi aceea dintre arte şi ştiinţe şi nevoile vieţii cotidiene. Artele frumoase se datorează ochiului. După cum ne arată Istoria antropologiei, prin intermediul vederii omul este introdus în lumea frumuseţii spirituale şi materiale, a graţiei, ordinii, armoniei, strălucirii, măreţiei, sublimului şi miracolelor; ea străbate înălţimile, distanţele şi, rămânând nemişcată, contemplă, ca de pe un tron înalt şi măreţ, întreaga lume. Îşi încordează ochii şi pătrunde în universul microscopic şi plin de mistere al creaţiilor invizibile; şi de acolo, înălţându-se mai presus de ceruri, intră în universurile infinite ale titanilor, ale pietrelor de temelie a întregii creaţii şi cutreieră în universuri invizibile asemenea unui locuitor al înaltului care păşeşte deasupra cerurilor. Cu adevărat, cât de minunată e vederea! + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +