TEOLOGIA ADEVĂRATĂ

Theologia academică nu este îndestulătoare pentru mântuire. Citiţi mai cu seamă pe părinţii nevoitori. Acolo veţi învăţa adevărata atitudine a minţii şi a inimii când este vorba de Dumnezeu.

Rugăciunea curată nu se dă celor ce studiază mult. În acest sens, calea ştiinţei theologice nu este prea lucrătoare, şi rareori poate duce la rugăciunea curată.

Theologia, de-Dumnezeu-cuvântarea, este starea duhului sub înrâurirea harului dumnezeiesc. Iată în ce constă deosebirea între theologie şi filozofie, între adevărata theologie şi theologia intelectuală. Dacă o astfel de însuflare va atinge inima voastră, ea nu va avea sfârşit pe pământ. Ea este nesfârşită, căci într-însa se află începutul vieţii veşnice. Chiar dacă alcătuirea voastră trupească se va risipi, această însuflare va trăi în voi cu putere.

Dumnezeu poate atinge duhul omului spre a-i da într-o clipă cunoaşterea de sine. Este o mare deosebire între această cunoaştere şi cea dobândită în institutele teologice. Poate fi un lucru foarte primejdios a face theologie fără a avea o experienţă existenţială a vieţii în duhul lui Hristos. Într-adevăr, riscul este de a studia theologia mai cu seamă în formele sale apofatice, ca pe o filozofie şi o poezie. Riscăm să adoptăm o atitudine falsă, să ne credem superiori, iar aceasta este destul pentru a ne pierde. Alta este însuflarea pe care trebuie să o căutăm în viaţa în Hristos.

Ştiinţa theologică predată în şcoli, şi care a devenit o specialitate intelectuală deschisă tuturor, nu duce la cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu vine de la viaţa în Dumnezeu ce se naşte în străfundul inimii.

Putem cădea pradă unei aberaţii duhovniceşti, faptul de a aprecia ceea ce aduce ştiinţa theologică mai mult decât sfinţenia vieţii.

Pentru a învăţa ştiinţa vieţii în Hristos nu este nevoie a citi zeci sau sute de cărţi. Duhovnicul meu m-a sfătuit să nu citesc decât câteva pagini pe zi. Un sfert de ceas, o jumătate de ceas, însă luând aminte a înfăptui în viaţă ceea ce citeam.