ARIPILE Sfântul Ioan din Kronstadt
Asemenea puişorilor sub aripile unei cloşti, lumea toată stă sub aripile lui Dumnezeu, toate soboarele îngereşti, toţi oamenii, toate animalele necugetătoare, lumile materiale. El aduce lumină în toţi şi în toate: unora le dă lumina raţiunii, altora lumină fizică; tuturor le dă căldură: unora căldură duhovnicească, altora căldură fizică. Şi asemenea unei cloşti, aude piuitul şi scâncetul puilor de sub ...
ARIPILE PĂSĂRII Sfântul Paisie Aghioritul
Păsările au aripi ca să evite cursele, iar noi oamenii cugetul, ca să evităm păcatele şi să urcăm la tronul lui Dumnezeu. Să alungaţi cugetele rele pe care le aduce diavolul! Să nu le daţi importanţă, ci să le aruncaţi în spate. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...
CLOŞCA ŞI PUII Sfântul Nicolae Velimirovici
Aşa cum cloşca se îngrijeşte să-şi adune puii şi-i hrăneşte şi-i încălzeşte, tot astfel şi Mântuitorul îi adună pe cei credincioşi sub dreapta Sa. Hristos a vrut să adune pe fiii israeliţilor şi cu dragoste să-i încălzească şi să-i hrănească, însă ei s-au lepădat de El. Prin urmare, în acest sens, „cloşca” Îl semnifică pe Hristos, iar „puii” sunt simbol ...
PĂRĂSIREA CUIBULUI Părintele Rafail Noica
Originea îţi este cuibul, ca al păsărilor. Pasărea se naşte într-un cuib; până-i cresc aripile şi îşi ia zborul, creşte în cuibul acela, dar după aceea, de multe ori, nu se mai întoarce în acel cuib niciodată. Omul, în orice caz, îşi face aripi duhovniceşti către fiinţa lui, către veşnicia lui şi zboară acolo, în veşnicie. + + + + + ...
STRAJA SIMŢURILOR Sfântul Teofan Zăvorâtul
Ca pe lumina ochilor mă păzeşte, Doamne Dumnezeule, apără-mă, şi cu aripile Tale mă acoperă de ispite. Fii strajă ochiului, ca să nu privească hoţeşte; fii strajă urechii, ca să nu ia aminte la nedreptate. Fii strajă buzelor, ca să nu iasă de pe ele clevetire, osândire, hulă şi nici măcar vreun cuvânt deşert. Fii strajă inimii, ca să nu ...
STRĂJUITORUL SUFLETULUI Fericitul Trifon Turkestanov
Prunc slab şi neajutorat născutu-m-am în lume, dar Îngerul Tău şi-a întins aripile pline de lumină, străjuitor făcându-se al leagănului meu. De-atunci dragostea Ta în toate căile îmi străluceşte şi minunat mă-ndrumă spre lumina veşniciei. Din cea dintâi zi până acum slăvite s-au vădit a fi îmbelşugatele daruri ale Proniei Tale. Cu toţi care-au ajuns a Te cunoaşte, strig către ...
ŞUVOIUL DE APĂ VIE Fericitul Trifon Turkestanov
Câtă desfătare dăruieşti celor care cugetă la Tine, cât de făcător de viaţă e Cuvântul Tău Sfânt; mai alinătoare ca mirul şi mai dulce ca fagurele e grăirea cu Tine. Dătătoare de aripi şi învietoare e rugăciunea către Tine; inima se umple atunci de atâta cutremur, iar făptura şi întreaga viaţă devin atât de măreţe şi pline de tâlc. Unde ...
UNSE CU MIERE Sfântul Teofan Zăvorâtul
Începutul lepădării de Dumnezeu în om este depărtarea lui de smerenie – iar pe cel părăsit de Dumnezeu îl apasă, ca pe Saul, duhul cel viclean. Cursele vrăjmaşului sunt unse cu miere; cel ce s-a lăsat atras de dulceaţa mierii se încurcă în curse şi se umple de toată amărăciunea. Iubeşte smerenia, şi niciodată nu vei cădea în cursele diavolului, pentru ...