ADUNAREA CELOR ASEMENEA Sfântul Ioan din Kronstadt
Aşa cum în mări, în lacuri sau în râuri fiecare particulă de apă se află în combinaţie cu alte particule şi este înconjurată de acelea; aşa cum în aer fiecare particulă de aer este înconjurată de altele şi se combină cu acelea, şi noi, fiii pământului, suntem înconjuraţi din toate părţile de Dumnezeu, iar cei mai curaţi dintre noi, sau ...
CÂNTECUL FĂPTURII Arhiepiscopul Iustinian Chira
Pe Adam Îngerii l-au învăţat să cânte. Toată creatura cântă. Cântă soarele şi luna, cântă stelele şi lumina. Întreg spaţiul răsună de o armonie sfântă, pe care urechea noastră nu o poate cuprinde. De o miraculoasă simfonie este plin tot universul. Pentru că în univers nu domneşte haosul, ci ordinea şi disciplina. Toate, cerul şi pământul, când ascultă de legile ...
DORUL Arhiepiscopul Iustinian Chira
Acela nu e om dacă nu-i este dor de alt om… Chinul cel mai teribil al iadului este că sufletele nu pot comunica unul cu altul: fiecare îşi trăieşte propria catastrofă şi nenorocire… Tuturor ne e dor de toţi. Altfel viaţa nu înseamnă nimic. + + + + + + + + + + + + + + + + ...
DUREREA SUFLETULUI Sfântul Sofronie Saharov
Oamenii loviţi de o boală incurabilă, de cancer, de exemplu, îşi duc viaţa într-un chin atroce; dar cei ce simt în ei prezenţa păcatului care îi separă de Dumnezeu sunt chinuiţi de o durere încă şi mai mare. Ei se socotesc „mai răi decât toţi oamenii”. Şi atunci o nouă energie se iveşte înăuntrul lor, născând rugăciunea de pocăinţă care ...
SLUJIREA ÎNTREGII ZIDIRI Sfântul Ioan din Kronstadt
Întreaga creatură – soarele, luna, stelele, pământul, apa, aerul, focul, plantele, păsările, peştii, vieţuitoarele patrupede, insectele – slujeşte lui Dumnezeu prin calităţile şi însuşirile date lor de la Dumnezeu; viţa de vie aduce roade, mărul aşijderea, şi aşa mai departe. Cu atât mai mult omul trebuie să slujească lui Dumnezeu prin calităţile ce i-au fost date ca fiinţă raţională, liberă, ...
STROPII DE NOROI Părintele Arsenie Boca
După încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, stârnesc în sufletul desfăcut de trup o văpaie de pofte, care-l muncesc cel puţin tot atâta cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă. Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are să se chinuiască în felul fiecărei patimi, ...