CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ Sfântul Ioan din Kronstadt
Viaţa este o ştiinţă din care putem învăţa multe. Nimic mai greu decât a parcurge această ştiinţă – calea cea îngustă, poarta cea strâmtă. Cel ce în cei şapte ani de acasă sau la şcoală n-a învăţat credinţa, frica de Dumnezeu şi un mod de viaţă cucernic, aceluia îi va fi foarte greu să treacă prin şcoala vieţii. Unul ca ...
FÂNTÂNILE SPARTE Sfântul Ioan din Kronstadt
Majoritatea oamenilor poartă de bună voie în inimă o povară satanică, dar s-au obişnuit într-atât cu ea, încât de cele mai multe ori n-o simt şi chiar şi-o sporesc, fără să-şi dea seama. De altfel, vrăjmaşul cel rău le înzeceşte acea povară şi atunci cei ce o poartă încep să fie cuprinşi de o teribilă deprimare, de spaimă, cârtesc, iau ...
GÂNDUL POCĂINŢEI Compozitorul Arvo Pärt
Omul, dacă se pocăieşte, de multe se eliberează. Iată, te duci la un prieten şi îi spui tot ce ai pe inimă şi deja îţi este mai uşor. Chiar şi pentru un lucru atât de mic. Dar trebuie să ne pocăim din temelie. Omul trebuie să se elibereze de această povară. Dacă mergeţi la un al treilea şi îi spuneţi ...
INFINITUL MIC Sfântul Arsenie Boca
Iisus Hristos decide, în infinitul mic, ce calităţi sau defecte să fie expulzate prin cele două globule polare, care cuprind jumătate din numărul cromozomilor, şi nicidecum hazardul. El înclină să fie una sau alta din configuraţiile probabile pentru noi şi sigure pentru Dumnezeu; El formează destinul nostru în aşa fel încât o aşezare specifică în infinitul mic să aibă urmări ...
UNSE CU MIERE Sfântul Teofan Zăvorâtul
Începutul lepădării de Dumnezeu în om este depărtarea lui de smerenie – iar pe cel părăsit de Dumnezeu îl apasă, ca pe Saul, duhul cel viclean. Cursele vrăjmaşului sunt unse cu miere; cel ce s-a lăsat atras de dulceaţa mierii se încurcă în curse şi se umple de toată amărăciunea. Iubeşte smerenia, şi niciodată nu vei cădea în cursele diavolului, pentru ...
VIAŢA COTIDIANĂ Arhiepiscopul Iustinian Chira
Uneori, când alunecăm în cotidian, firele de nisip ale problemelor zilnice ce ne frământă, deodată se ridică şi ne par munţi prăpăstioşi ce stau gata să ne înghită cu hăurile lor fără fund. Smulgându-ne şi ridicându-ne mai sus puţin de acolo, privind aceste probleme în lumina eternităţii, necazurile noastre se fac aşa de mărunte şi aştern pe faţa noastră un ...