Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

BOGĂŢIA ŞI SĂRĂCIA   Sfântul Tihon din Zadonsk

Vezi că un oarecare purtând o însemnată vrednicie ajunge mai apoi să fie om de rând, din bogat – sărac lipit pământului, din sănătos – neputincios, din om slobod ajunge a fi rob, ori din stăpân devine slugă. Preschimbările acestea ne arată desluşit că viaţa noastră pe pământ este nestatornică, deşartă, plină de nevoi şi jalnică, fiind semn că noi ...

FRACŢIUNEA DE SECUNDĂ   Sfântul Sofronie Saharov

Întreaga noastră viaţă pământească, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, va arăta la sfârşit ca un singur act concentrat. Conţinutul şi calitatea ei se vor vedea într-o fracţiune de secundă. Să ne imaginăm un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apă. O singură privire ne va spune dacă apa e curată sau ...

STROPII DE NOROI   Părintele Arsenie Boca

După încetarea trupului, poftele, stropii aceştia de noroi împroşcaţi din trup pe suflet, stârnesc în sufletul desfăcut de trup o văpaie de pofte, care-l muncesc cel puţin tot atâta cât l-ar chinui setea până la moarte, pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă. Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are să se chinuiască în felul fiecărei patimi, ...

VREMEA POTRIVITĂ   Sfântul Tihon din Zadonsk

Vezi că pentru toate este rânduită o vreme, după cum spune Ecclesiastul: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice mişcare de sub cer” (Ecclesiastul 3, 1). Păsările îşi fac cuiburi şi îşi scot puii la vremea potrivită; animalele se împerechează şi îşi nasc odraslele la vremea cuvenită; întocmai fac şi peştii la vremea rânduită; copacii şi ...

ZIUA   Sfântul Ioan din Kronstadt

Ziua este simbolul caracterului trecător al vieţii noastre pământeşti: mai întâi dimineaţa, apoi vine ziua, în sfârşit, seara, şi atunci când cade noaptea, ziua toată s-a scurs. Astfel se scurge viaţa, mai întâi copilăria, ca prima dimineaţă, apoi adolescenţa şi maturitatea ca plinul zilei şi ceasul amiezii; în sfârşit, bătrâneţea, ca seara căzând, dacă ne-o dă Dumnezeu; după care, inevitabil, ...