Proiect desfăşurat sub patronajul bisericii ortodoxe misionare a studenţilor din Cluj-Napoca Fabrica de gânduri bune      

VIAŢA NOASTRĂ   Sfântul Ioan din Kronstadt

Viaţa noastră, ce este ea oare? Arderea unei lumânări. Ajunge să sufle în ea Cel care a aprins-o ca să se stingă. Viaţa noastră, ce este ea oare? Drumul unui călător; odată ajuns la un anumit soroc, porţile i se deschid, îşi lasă hainele (trupul) şi toiagul de pelerin şi intră în casă. Viaţa noastră, ce este ea oare? Îndelungat ...

VINDECAREA   Sfântul Ioan din Kronstadt

Deoarece Dumnezeu este viaţă, iar bolile şi suferinţele sunt abatere de la viaţă, ne este de ajuns să sorbim o singură dată din Izvorul vieţii celei dintru început, să ne „atingem” de El, ca să ne vindecăm, fiindcă Mântuitorul, Care este tuturor viaţă, a vindecat şi vindecă prin simplă atingere. Acelaşi lucru se poate spune şi despre „vindecarea” unor „obiecte” ...

VREMEA POTRIVITĂ   Sfântul Tihon din Zadonsk

Vezi că pentru toate este rânduită o vreme, după cum spune Ecclesiastul: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice mişcare de sub cer” (Ecclesiastul 3, 1). Păsările îşi fac cuiburi şi îşi scot puii la vremea potrivită; animalele se împerechează şi îşi nasc odraslele la vremea cuvenită; întocmai fac şi peştii la vremea rânduită; copacii şi ...

ZILELE ŞI CEASURILE   Sfântul Teofan Zăvorâtul

Zilele şi ceasurile, ca nişte hoţi şi furi, te jefuiesc şi te pradă; firul vieţii tale se rupe şi se scurtează fără încetare. Zilele îngroapă viaţa ta, ceasurile o pun în mormânt; împreună cu zilele şi cu ceasurile piere pe pământ şi viaţa ta. Viaţa pe care o trăieşti astăzi fuge şi zboară odată cu sfârşitul acestei zile, căci fiecare zi ...

ZIUA   Sfântul Ioan din Kronstadt

Ziua este simbolul caracterului trecător al vieţii noastre pământeşti: mai întâi dimineaţa, apoi vine ziua, în sfârşit, seara, şi atunci când cade noaptea, ziua toată s-a scurs. Astfel se scurge viaţa, mai întâi copilăria, ca prima dimineaţă, apoi adolescenţa şi maturitatea ca plinul zilei şi ceasul amiezii; în sfârşit, bătrâneţea, ca seara căzând, dacă ne-o dă Dumnezeu; după care, inevitabil, ...