UMBRA ŞI SLAVA

Vezi că, atunci când mergem înspre soare, umbra noastră vine după noi şi, cu cât mai grăbit fugim de ea, apropiindu-ne de luminătorul zilei, cu atât mai repede aleargă şi umbra în urma noastră, făcându-se tot mai mare. Asemenea sunt şi oamenii evlavioşi. Aceştia se apropie de Dumnezeu, iar slava lor vine după ei; şi pe măsură ce ajung tot mai aproape de El, cinstirea le calcă pe urme tot mai mult. Şi cu toate că ei fug de proslăvire, aceasta aleargă în urma lor şi nu au cum să scape de ea. Ori, dimpotrivă, atunci când venim dinspre soare, umbra parcă ar fugi de noi; şi cu cât ne depărtăm mai mult de el, cu atât mai cu grăbire se retrage umbra noastră. Astfel, deşi alergăm după ea, nu ne este cu putinţă a o ajunge din urmă: ea pururea le scapă celor ce încearcă să o prindă, oricât de mult ar fugi pe urmele ei. Întocmai sunt şi oamenii care au îndrăgit cele lumeşti: pe măsură ce se depărtează aceştia de Dumnezeu, se retrage şi slava de la ei şi cu cât mai mult aleargă după proslăvire, cu atât mai mult fuge ea de ei. Prin acestea te înveţi să cauţi a te apropia de Domnul prin smerenie, prin rugăciune, prin deprinderea virtuţilor creştineşti şi să dispreţuieşti slava lumii acesteia. Şi atunci vei avea cinstire, deşi nu o vei mai dori. Căci nu este preamărit acela pe care lumea îl măreşte, ci acela pe care îl cinsteşte Dumnezeu. Iar Domnul îl cinsteşte pe cel care Îl proslăveşte, după cum Însuşi zice: „Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Mă cinstesc, iar cel ce Mă defaimă va fi dispreţuit” (1 Regi 2, 30). + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +