CIOBURILE OGLINZII Sfântul Ioan din Kronstadt
Aţi observat cum se multiplică chipul unui om în cioburile unei oglinzi sparte, sau cum se reflectă într-un strop de apă, într-o picătură de rouă, în pupila unui ochi? Dacă un asemenea fenomen este posibil şi frecvent în natură, de ce n-am accepta mulţimea de reproduceri în icoane ale aceluiaşi chip, să zicem al Domnului, al Preacuratei Sale Maici, ale ...
FLOAREA OFILITĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
Cât de frumoasă este această lume, însă plină de moarte! Ea se aseamănă unei flori care s-a deschis într-o lună de primăvară: înfloreşte atâta timp cât roua şi ploaia o ţin în viaţă; îndată ce vine arşiţa, floarea se ofileşte. Aşa şi moartea face să pălească obrajii şi strică în mormânt mădularele cele minunat întocmite... Dă-ne, Doamne, scăpare şi ocrotire ...
PLOAIA Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că pământul fără ploaie se usucă şi nu mai rodeşte. Înţelege de aici că asemenea şi sufletul cel neadăpat cu roua cuvântului şi a harului dumnezeiesc se usucă şi se face neroditor. Trupul nostru se istoveşte prin foame şi prin sete, iar apoi, de nu este întărit prin mâncare, ajunge să moară. Prin aceasta eşti povăţuit ca, aşa precum ...
PRAZNICUL VIEŢII Fericitul Trifon Turkestanov
Tu m-ai adus în această viaţă, ca într-un rai încântător. Am văzut cerul ca pe-un potir adânc şi albastru, în azurul căruia glasul păsărilor răsună; am auzit freamătul dătător de pace al pădurii şi susurarea dulce-glăsuitoare a apelor; am gustat din poamele înmiresmate şi dulci şi din mierea plăcut aromată. Pe pământul Tău atât e de bine, a fi oaspete ...
PRIMĂVARA DUHOVNICEASCĂ Sfântul Inochentie al Odessei
Dar primăvara duhovnicească se aseamănă cu cea a naturii şi prin lucrurile care o desfigurează şi-i dau o vedere urâtă şi neplăcută. În timpul primăverii, seceta şi ploile peste măsură strică foarte mult, căci şi într-un caz şi în celălalt plantele suferă, rodurile viitoare sunt ameninţate şi unii arbori pier cu totul. Se întâmplă o asemenea secetă şi în timpul ...
ROUA Sfântul Ignatie Briancianinov
Dincolo de îngrădirea mănăstirii, înspre apus, se întindea o pajişte largă. Pe atunci ea era acoperită cu iarbă deasă şi fragedă, cu flori sălbatice felurite, care înfloreau fără nici o grijă şi răspândeau o bună mireasmă, fiind în deplină slobozenie şi în largul lor. În ziua aceea s-a pogorât peste ele belşug de rouă. Nenumăratele ei picături se întrezăreau pe ...
ROUA VIEŢII VEŞNICE Sfântul Teofan Zăvorâtul
Inima mea să fie pentru Tine pământ bun, şi harul Tău să o adape cu roua vieţii veşnice. Harul Tău să secere totdeauna în ţarina inimii mele spicele cele bune: frângerea inimii, închinarea, sfinţenia şi tot ce este plăcut înaintea Ta. Adu-mi sufletul înapoi în curţile Raiului desfătării, ca să petreacă în lumină, ca în mijlocul dulceţii Raiului să grăiesc şi eu, ...