LAŢURI ŞI LANŢURI Sfântul Teofan Zăvorâtul
Năravurile cele rele mă înfăşoară ca nişte laţuri, şi eu mă bucur că sunt legat. Mă cufund în adâncul răului, şi aceasta mă veseleşte. Vrăjmaşul înnoieşte zi de zi legăturile mele, căci vede cât mă bucur de felurimea acestora. Tocmai lucrul acesta este vrednic de plâns şi de tânguire, tocmai aici este ruşinea şi ocara: că sunt legat de propriile mele ...
LUMEA E CA FUMUL Sfântul Teofan Zăvorâtul
Plăcute sunt, lume, vremurile tale şi anii tăi, însă trec ca fumul. Te asemeni unui vis ce piere, şi zilele tale sunt ca o umbră; seara ta trece repede, dimineaţa ta nu e îndelungă; ceasurile tale aleargă către sfârşit, care de care mai repede... Grăbeşte-te, păcătosule, să primeşti iertare până când mai străluceşte pentru tine lumina zilei. + + + ...
LUMEA VICLEANĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
În lume – această mare a păcatelor – toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viaţa mea a trecut fără să îmi aducă vreun folos; am uitat chiar şi de ziua morţii; m-am învârtit în deşert şi mi-am adunat sarcină de păcate, snopi de neghine, care sunt sortiţi arderii. Şi iată, plânsul şi suspinarea mă aşteaptă pe acel tărâm plin de ...
LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC Sfântul Ioan din Kronstadt
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu? Iată cum. De cauţi lumina materială, adu-ţi aminte de lumina spirituală, fără de care sufletul rămâne în întunericul patimilor şi al morţii spirituale. „Eu, Lumină am venit în lume – ...
MALUL MĂRII Sfântul Ignatie Briancianinov
Cu cine poate fi asemănat un creştin care îndură suferinţele vieţii pământeşti cu o adevărată cugetare duhovnicească? El este aidoma unui călător care stă pe malul mării zbuciumate. Valurile cărunte se apropie înverşunate de picioarele drumeţului şi, izbindu-se de nisip, se împrăştie în stropi mărunţi la picioarele lui. Marea, certându-se cu viforul, urlă, înalţă valuri cât munţii, fierbe, clocoteşte. Valurile ...
OMUL ÎN FAŢA MORŢII Sfântul Nectarie al Eghinei
Omul, moartea şi nimicirea sunt noţiuni contrare şi ireconciliabile. Căci cum ar fi posibil ca cel care şi-a cheltuit viaţa cu perspectiva nemuririi să moară pierzându-se definitiv? Cum să nu trăiască decât foarte puţin acela ale cărui fapte sunt vrednice de nemurire şi care şi-a imortalizat numele? Cum poate muri cel care a creat ideea de nemurire? Nu! Un glas ...
PRIMUL CÂNTEC Arhiepiscopul Iustinian Chira
Cel mai frumos şi sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toată făptura cântă. Cântă Îngerii din Cer, cântă vântul şi apele cântă. Cântă păsările codrului, cântă greierii pământului, dar mai presus de toate cântă omul. Omul cântă şi la bucurie şi la supărare, el cântă, cântă… Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a ...
PRIZONIERUL Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că un om care a căzut prizonier la un duşman hain îndură suferinţe de tot felul. El este ferecat în lanţuri de fier, este silit să trăiască după voia celui ce l-a înrobit, să-i facă pe plac celui care îl căzneşte, şi rabdă batjocoririle, defăimările şi rănirile pricinuite de acela – într-un cuvânt, duce o viaţă plină de amărăciune, ...
PUTEREA GRÂULUI Sfântul Luca al Crimeei
Este cunoscut că grâul, meiul şi muştarul găsite în sarcofagele mumiilor egiptene – care au o vechime de 3000 de ani –, dacă nu au fost supuse acţiunilor dăunătoare, în care să fi fost posibile procese fermentative ce le-ar fi putut afecta, pot da roade bune dacă sunt plasate în condiţii favorabile de umiditate şi căldură. Următoarea experienţă a fost realizată ...
RESPIRAŢIA Compozitorul Arvo Pärt
Timpul, adică tăcerea, mă înconjoară atât de dens, că încep să-l aud. Înainte de a învia, trebuie să mori. Înainte de a vorbi, ar trebui poate să tăcem. E ca inspiraţia şi expiraţia. Nu poţi numai să inspiri, trebuie să şi expiri. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ...