PUTEREA FOCULUI Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că, arzând, focul se îndreaptă mereu spre înălţime şi, oricât l-ai împiedica, el nu-şi schimbă lucrarea, ci tinde pururea s-ajungă sus, căci aşa e firea lui. Întâmplarea aceasta îţi arată că asemenea lucrează şi adevărata dragoste de Dumnezeu. Inima care s-a aprins dintru această dragoste năzuieşte pururea spre miezul său, Fiinţa preaiubită, şi nimic din ce-i stă împotrivă nu ...
RAŢIUNEA OMULUI Sfântul Nectarie al Eghinei
Sfântul Vasile cel Mare în Tâlcuirea sa la Prorocul Isaia spune următoarele despre aceasta: „Puterea care le-a zidit pe toate le-a dat necuvântătoarelor, ca să supravieţuiască, o cale uşoară de a-şi aduna hrana gata pregătită şi un acoperiş gata de la sine, şi îmbrăcămintea alcătuită din păr sau pene. Dar făcându-l pe om gol, i-a dat în locul a toate ...
SEVELE VEŞNICE Sfântul Efrem Sirul
Dacă grâul ce hrăneşte trupurile, chiar dacă cea mai mare parte a lui trupul o leapădă ca gunoi, e hrănit de văzduh şi îngroşat de vânt, cu cât mai mult adierile curate din grânele Raiului pot revărsa asupra celor duhovniceşti sevele lor veşnice şi hrana lor duhovnicească. Binecuvântat Cel care în Raiul Său va da bucurie întristării noastre! + + + + + + + + ...
SPICELE DE GRÂU Sfântul Efrem Sirul
Chiar şi acum pe acest pământ plin de spini putem vedea pe câmpuri spicele de grâu pe care Dumnezeu ni le-a dat în ciuda blestemului; mulţumită vântului grânele iau naştere în sânul lor; prin voia atoatefăcătoare a Celui Preaînalt adierea le alăptează ca sânul unei mame, închipuind astfel felul în care se hrănesc cei duhovniceşti. Binecuvântat Cel care în Raiul Său va da bucurie întristării noastre! + ...
SPICUL DE GRÂU Sfântul Vasile cel Mare
Când sămânţa a căzut în pământ şi are umezeală şi căldură potrivită, se face moale şi poroasă; apoi pune stăpânire pe pământul din jurul ei şi absoarbe din el tot ce-i este propriu şi înrudit; în urmă acele părticele foarte fine din pământ intră în porii seminţei şi-i măresc volumul, încât se înrădăcinează în partea de jos, iar din partea ...
TĂCEREA CARE HRĂNEŞTE Compozitorul Arvo Pärt
Tăcerea ar trebui să pătrundă în urechile noastre şi să dea mărturie că jertfa a fost de bunăvoie şi că a fost săvârşită pentru mântuirea noastră. Când vorbesc de tăcere, înţeleg acel „nimic” din care Dumnezeu a creat lumea. De aceea, dintr-un punct de vedere ideal, pauza e sacră. Tăcerea nu ne e dată degeaba, ci ca să ne hrănim cu ea. ...
TĂIŞUL Sfântul Ioan din Kronstadt
Tăişul suferinţei pe care, fără să vrei, poate, îl împlânţi într-o inimă străină îţi va străpunge şi ţie inima, după legea dreptei răsplăţi, „Cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura” (Matei 7, 2). Nu vrei să suferi, nu-l face pe altul să sufere. + + + + + + + + + + + + + + + + ...
TRUPUL Arhiepiscopul Iustinian Chira
Trupul nostru este cu sămânţa păcatelor în el, cu viermii, adică cu plăcerile, cu păcatele noastre cele întunecate. Şi atunci când noi murim ce apare în trupul omului? Viermii! Trupul nostru devine hrana viermilor, apoi dispar şi aceştia iar trupul devine pământ curat. Trecând prin moarte, trupul s-a purificat, s-a uşurat de păcat şi a devenit pământ curat, frumos mirositor. + ...
VORBE, VORBE, VORBE... Sfântul Ioan din Kronstadt
Ne aflăm într-un cerc profan de discuţii. Vorbe, vorbe, vorbe... De cele mai multe ori goale, în care nu se suflă un cuvânt despre Dumnezeu – Tatăl nostru al tuturor –, despre dragostea pe care ne-o poartă, despre viaţa viitoare, răsplata cerească; de ce, oare? Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu. Dar ceea ce uimeşte mai ...