ÎMBRĂŢIŞAREA OMULUI LĂUNTRIC Sfântul Columba al Ionei
Sunt unii, măcar că foarte puţini, care sunt învredniciţi de harul dumnezeiesc să vadă cu totul limpede şi deosebit toată întinderea lumii şi să îmbrăţişeze înlăuntrul puterii minţii lor în chip minunat lărgită marginile cele mai depărtate ale cerurilor şi ale pământului în aceeaşi clipă, ca şi cum toate ar fi luminate de o singură rază de soare. + + + ...
ÎMPREJURĂRILE EXTERIOARE Sfântul Arsenie Boca
În realitate împrejurările, oricât de curioase ar fi – şi poate cu atât mai mult –, nu sunt decât excitaţii din afară care declanşează mecanismul nostru metafizic: creşterea noastră spirituală – devenim practic şi real, conştienţi şi de cealaltă dimensiune a existenţei, al cărei umil suport biologic putem fi şi noi, cei în cauză. + + + + + + + ...
ÎNĂLŢIMEA COPACILOR Părintele Ilie Cleopa
Câtă minune şi deosebire se poate vedea întru creşterea şi vieţuirea arborilor şi a pomilor celor roditori, cine le va spune? Căci noi vedem pe unii din ei la mare înălţime ridicându-se cu creşterea, precum sunt eucalipţii, brazii, chiparoşii şi alţii de acest fel. Şi, dacă vreun folos duhovnicesc din privirea lor voim a lua, de la înălţimea lor la ...
ÎNCEPUTUL ZILEI Sfântul Tihon din Zadonsk
La răsăritul soarelui oamenii ies la munca lor, după cum cântă Psalmistul: „Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara” (Psalmul 103, 24). Prin aceasta se învaţă şi creştinii să iasă la ostenelile lor cele bineplăcute lui Dumnezeu, „să lepede lucrurile întunericului şi să se îmbrace cu armele luminii”, să facă binele (Romani 13, 12), „fiindcă a ...
ÎNTÂMPLAREA CA SEMN Sfântul Nicolae Velimirovici
Adeseori noi, pe neaşteptate, la un anumit ceas, întâlnim un om care izgoneşte întunericul adunat în sufletul nostru, rezolvând pe nepusă masă vreo problemă cu care ne confruntăm. Nu arareori se întâmplă să auzim de la vreun alt om un cuvânt care ne atinge sufletul, ori să spunem cuiva vreun cuvânt de îmbărbătare. Sau deodată primim o scrisoare de la ...
ÎNTRISTAREA Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Cine a biruit patimile, a biruit şi întristarea, pe când cel biruit de patimi nu va scăpa de obezile întristării. Bolnavul se cunoaşte după culoarea feţei: cel cuprins de patimă se dă în vileag prin întristare. Cine iubeşte lumea nu are cum să nu se întristeze, pe când cel ce a dispreţuit lumea este vesel întotdeauna. + + + + ...
KITSCH-UL INIMII Sfântul Ioan din Kronstadt
Inima care se consumă din cauza obiectelor de folosinţă zilnică, mai cu seamă atunci când le strângem peste măsură, părăseşte pe Domnul, Izvorul vieţii şi al liniştii, şi de aceea se lipseşte de viaţă, de linişte, de lumină şi de putere. Când începe să se căiască, lăsând deoparte preocuparea deşartă faţă de lucrurile pieritoare şi se întoarce din nou spre ...
LĂCAŞURILE CEREŞTI Fericitul Trifon Turkestanov
Când pe pământ se lasă înserarea, când îl cuprinde pacea somnului de noapte şi la încheierea zilei tihna se aşterne, văd norii asfinţitului în zare ce preînchipuie prin arătarea lor a Ta cămară ca pe un palat strălucitor. Focul, purpura, aurul şi azurul ne glăsuiesc atunci cu prorocire despre-a lăcaşurilor Tale frumuseţe negrăită şi ne îndeamnă cu glas de prăznuire: ...
LIVADA ÎN VREME DE IARNĂ Sfântul Ignatie Briancianinov
În anul 1829 îmi petreceam iarna într-o aşezare pustnicească. Până în ziua de azi, în acea livadă stă însingurată o chilie de lemn, în care am vieţuit dimpreună cu tovarăşul meu. Când vremea era potolită, în zile senine şi însorite, ieşeam în prag, mă aşezam pe un scăunel şi priveam livada cea mare. Golătatea ei era acoperită de mahrama zăpezii. ...
LUMEA E CA FUMUL Sfântul Teofan Zăvorâtul
Plăcute sunt, lume, vremurile tale şi anii tăi, însă trec ca fumul. Te asemeni unui vis ce piere, şi zilele tale sunt ca o umbră; seara ta trece repede, dimineaţa ta nu e îndelungă; ceasurile tale aleargă către sfârşit, care de care mai repede... Grăbeşte-te, păcătosule, să primeşti iertare până când mai străluceşte pentru tine lumina zilei. + + + ...