APROPIEREA DE DUMNEZEU Sfântul Ioan din Kronstadt
Înaintea lui Dumnezeu întreaga lume materială este ca şi când n-ar fi; fiinţele însufleţite, precum Îngerii şi oamenii, aşijderea. Dar au existenţă durabilă acele făpturi care sunt aproape de Dumnezeu, având chipul şi asemănarea Lui. Celelalte făpturi se trec precum umbra. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35). + + + + + + ...
BALOANE DE SĂPUN Sfântul Ioan din Kronstadt
Aşa cum curge timpul fără să se oprească, şi trupul meu, atâta vreme cât este în viaţă, se schimbă mereu şi se trece, precum şi lumea întreagă se trece – după cum arată modul cum evoluează – de parcă s-ar grăbi spre un sfârşit prestabilit, asemenea unei jucării puse în mişcare de un resort. Unde s-ar putea afla ceva stabil? ...
CARTEA LUMII Sfântul Ioan din Kronstadt
Lumea, opera Dumnezeului celui Viu, a lui Dumnezeu cel plin de înţelepciune, musteşte de viaţă. Pretutindeni se găseşte viaţa şi înţelepciunea, pretutindeni descoperim expresia gândirii, în ansamblu ca şi în fiecare detaliu. Iată adevărata carte din care se poate învăţa, deşi mai puţin explicat decât prin Revelaţie, să cunoaştem pe Dumnezeu. Înainte ca lumea să fie, Dumnezeu singur era viu ...
CASA LUMII Sfântul Ioan din Kronstadt
Lumea este o casă. Arhitectul şi Stăpânul acestei case este Creatorul, iar Tatăl creştinilor care locuiesc în ea este Dumnezeu. Mama, în această casă, este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Mergi întotdeauna în prezenţa Tatălui tău, cu iubire şi ascultare; la fel în prezenţa Mamei noastre a tuturor, a Maicii Domnului, cu sfântă iubire, cu veneraţie şi ascultare. În nevoile tale ...
CE EŞTI TU AZI... Părintele Paisie Olaru
Aducerea aminte de moarte este de mare folos, că smereşte pe om şi ne dă râvnă pentru rugăciune şi uneori şi lacrimi. Să meargă fraţii din mănăstire mai des în cimitir şi să vorbească cu cei morţi, că ei îi vor învăţa cam aşa: „Ce eşti tu azi, am fost noi ieri; şi ce suntem noi azi, vei fi tu ...
CERUL ŞI PĂMÂNTUL Sfântul Tihon din Zadonsk
Priveşti cerul care-i atât de minunat, înalt şi întins, împodobit cu felurite stele; soarele şi luna, care strălucesc, luminând întreaga lume; norii care, trecând prin văzduh dintr-o parte în alta şi asemănându-se cu nişte burdufuri, izvorăsc ploaie şi ne adapă grânele. Simţurile şi mintea îţi înfăţişează pământul cu tot ce-l umple: cu pomi şi ierburi, cu dobitoace şi fiare, cu ...
DORUL DUPĂ VIAŢA CEREASCĂ Sfântul Nicolae Cabasila
Noi trăim în această lume văzută cu gândul la cea nevăzută, schimbând nu atât locul, ci felul de trăire şi de vieţuire. De fapt, nu noi suntem cei ce ne-am mişcat sau ne-am ridicat mai aproape de Dumnezeu, ci Domnul Însuşi este Cel Ce S-a scoborât şi a venit la noi. Căci nu noi am căutat pe Domnul, ci El ...
DRAGOSTEA DUMNEZEIASCĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
Cine să îndure neplăcerile îngrijirii pruncului, dacă nu maica ce l-a născut? Cine să îndure nedreptăţile lumii, dacă nu Domnul ei? Pentru Făcător este uşor să îndure toate greutăţile din partea făpturilor Sale, căci dacă n-ar fi vrut să le îndure, nici nu le-ar fi zidit. Oare va uita femeia pe pruncul ei, ca să nu miluiască odrasla pântecelui ei? Dar şi ...
EMIGRANTUL Sfântul Tihon din Zadonsk
Vedem în lume că oamenii se strămută dintr-un loc în altul, dintr-o localitate în alta, dintr-un sat în altul, dintr-un oraş în altul şi toată averea mobilă o iau cu ei. Aceşti oameni se numesc emigranţi. Tot aşa şi creştinii adevăraţi, care au în inimile lor credinţa vie, ca o făclie, emigrează cu inimile şi cugetele lor din lumea aceasta ...
FLOAREA OFILITĂ Sfântul Teofan Zăvorâtul
Cât de frumoasă este această lume, însă plină de moarte! Ea se aseamănă unei flori care s-a deschis într-o lună de primăvară: înfloreşte atâta timp cât roua şi ploaia o ţin în viaţă; îndată ce vine arşiţa, floarea se ofileşte. Aşa şi moartea face să pălească obrajii şi strică în mormânt mădularele cele minunat întocmite... Dă-ne, Doamne, scăpare şi ocrotire ...