FÂNTÂNILE SPARTE Sfântul Ioan din Kronstadt
Majoritatea oamenilor poartă de bună voie în inimă o povară satanică, dar s-au obişnuit într-atât cu ea, încât de cele mai multe ori n-o simt şi chiar şi-o sporesc, fără să-şi dea seama. De altfel, vrăjmaşul cel rău le înzeceşte acea povară şi atunci cei ce o poartă încep să fie cuprinşi de o teribilă deprimare, de spaimă, cârtesc, iau ...
FAŢA OMULUI Sfântul Nectarie al Eghinei
Alcătuirea sufletească e cea care dă chip alcătuirii trupeşti; dictonul „cum e sufletul, aşa e şi înfăţişarea” e neîndoielnic foarte adevărat; iar dispoziţia vădită de suflet odată cu trecerea timpului se imprimă ca o constantă a expresiei chipului, care devine un fel de oglindă a dispoziţiei aflate în suflet; căci muşchii şi oasele obişnuiesc să primească o conformaţie similară celei ...
FERICITA ALERGARE Fericitul Trifon Turkestanov
Când pentru întâia oară în copilărie întru cunoştinţa cugetului Te-am chemat, plinit-ai rugăciunea mea, şi sufletul mi-a fost înseninat de-o pace plină de cucernicie. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei ce-aleargă către Tine. Am început iară şi iară să Te chem; şi-acum spre Tine îmi îndrept strigarea: Slavă Ţie, Celui Ce îmi împlineşti spre bine năzuinţele; Slavă ...
FIERUL ÎNCINS Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că fierul în foc se înmoaie şi cu cât se încinge mai mult, cu atât mai moale se face. Întocmai se face şi cu omul: din fire, orice om este aspru ca fierul – răutatea păcatului i-a învârtoşat inima şi i-a făcut-o tare ca oţelul. Iată de ce o inimă neînnoită prin harul Sfântului Duh este numită „de piatră” ...
FIERUL ŞI PIATRA Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că fierul sau piatra, chiar dacă sunt încinse în foc, nu dau glas până ce nu se varsă peste ele apă sau altceva asemănător; însă de sunt stropite, atunci îşi arată fierbinţeala prin scoaterea unui sunet. Asemenea şi mulţi dintre oameni se cred a fi smeriţi şi blânzi atâta timp cât nu-i jigneşte nimeni, însă îndată ce ajung să ...
FLACĂRA LUMÂNĂRII Sfântul Tihon din Zadonsk
Vezi că lumânarea arde şi mai apoi se stinge. Pilda aceasta îţi adevereşte că viaţa noastră arde ca o lumânare până când trăim, iar după aceea se stinge. Este de trebuinţă să ţinem minte cele despre sfârşitul ei, care nu ştim în ce zi şi în care ceas va veni – de aceea ni se cuvine a-l aştepta mereu. + + ...
FLOAREA SOARELUI Sfântul Ioan din Tobolsk
Floarea-soarelui este o plantă care-şi îndreaptă floarea neîncetat spre soare dimineaţa, la amiază şi seara, nu doar în zilele însorite, ci şi în cele înnorate. Voia omenească trebuie să se asemene întocmai cu firea acestei flori, întorcându-se cu faţa către Dumnezeu şi către voia Sa dumnezeiască în toată vremea şi în tot ceasul, nu doar în zilele senine ale vieţuirii ...
FRACŢIUNEA DE SECUNDĂ Sfântul Sofronie Saharov
Întreaga noastră viaţă pământească, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, va arăta la sfârşit ca un singur act concentrat. Conţinutul şi calitatea ei se vor vedea într-o fracţiune de secundă. Să ne imaginăm un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apă. O singură privire ne va spune dacă apa e curată sau ...
FRUMUSEŢEA FIRII Sfântul Vasile cel Mare
Dumnezeu, înainte de a fi cele ce se văd acum, a gândit şi a pornit să aducă la existenţă cele ce nu erau; în acelaşi timp a gândit şi cum trebuie să fie lumea şi ce formă să-i dea materiei, ca să fie în armonie cu ea. Cerului i-a rânduit o natură potrivită cerului, iar formei pământului i-a dat o ...
FRUMUSEŢEA SOARELUI Sfântul Vasile cel Mare
Dacă cele trecătoare sunt aşa de minunate, cum vor fi cele veşnice? Dacă cele văzute sunt atât de frumoase, cât de frumoase vor fi cele nevăzute? Dacă măreţia cerului depăşeşte măsura minţii omeneşti, ce minte omenească va putea descoperi natura celor veşnice? Dacă soarele, care este supus stricăciunii, este atât de frumos şi atât de mare, dacă este iute în ...